Recunosc
că mi-a trebuit ceva timp să mă decid să vă scriu
aceste rânduri dar, după multă gândire, rugăciune și
apreciere a discuțiilor ce au avut loc la noi la biserică, pe Glisan,
am decis să vă scriu, pentru a
putea înțelege mai bine orientarea teologică pe care o aveți.
Decizia mea este legată, în mod special, de faptul că ați ales
biserica noastră – ca primă biserică baptistă
românească din America – în care să vă expuneți noile
principii
pe care le-ați dobândit în ultimul an, și care – așa cum
afirmați dv. - au devenit ”noua
dv. teologie” sau ”un nou creștinism” !
Trebuie să recunosc că, atât întâlnirea ce a avut loc pe data
de 2 iulie 2011 (cea cu întrebări și răspunsuri), cât și
predica dv. de duminică seara (iulie 10, 2011) m-au lăsat și mai
confuză decât fusesem înainte.
Am
ascultat cu câtă atenție am putut expunerile dv. și voi dori, în
cele ce urmează, să vă pun câteva întrebări, precum și
să fac câteva comentarii privitoare la cele auzite. Dacă
întrebările sau comentariile mele vor arăta că nu am
înțeles bine afirmațiile dv., vă rog mult să îmi
spuneți lucrul acesta, în mod cât se poate de detaliat dar la subiect,
folosind fraze precise și concise, care să nu dea curs unor posibile
interpretări. Răspunsurile pe care le-ați dat în sâmbăta
din 2 iulie au fost ambalate în multe cuvinte și referiri la diferiți
teologi, ceea ce a diluat mult răspunsurile așteptate de cei care
v-au pus întrebările. În cele ce sper că îmi veți scrie, aș
dori ca răspunsurile dv. să reflecte opiniile dv. personale, bazate doar
pe Sfânta Scriptură.
Mulțumesc mult, pentru înțelegere și vă promit
că sunt deschisă și voi face orice efort ca să înțeleg
ceea ce îmi veți spune, fără prejudecăți sau idei
preconcepute asupra subiectului respectiv. Doresc doar răspunsuri clare
și precise. Îmi permit aceste întrebări pentru faptul că observ
dorința dv. de a face parte din biserica aceasta de pe Glisan și
știu că, dacă va fi așa, veți avea un impact puternic
asupra gândirii membrilor ei. Se întâmplă – de ce, nu știu nici eu –
să fim și eu și soțul meu parte din această
biserică. De aceea, doresc să vă cunosc orientarea și direcția pe care urmează
să se meargă.
1. Am rămas
surprinsă să aud din gura dv. ideea că ”baptiștii nu cred în minuni sau vindecări”
și că ”ne lipsesc semnele și minunile”.
De când mă știu pe lume sunt baptistă și nu m-am îndoit
niciodată de această realitate spirituală. Așa cum am
menționat și atunci, sâmbătă seara, personal am trăit
multe asemenea experiențe extreme cu Domnul și a experimenta o minune
a lui Dumnezeu nu este o noutate pentru mine. În aceeași idee, vă pot
aduce nenumărate cazuri de frați și surori din bisericile
baptiste, care au primit răspunsuri la rugăciuni ori de câte ori au strigat
către Domnul. Este foarte adevărat că, în practica baptistă
nu intră manifestările zgomotoase și exuberante, dar cred
că este minunat lucrul acesta, Duhul Sfânt care ne
călăzește în tot acest proces al cererilor noastre, fiind o
prezență gentilă și delicată, care nu ”scutură”
pe nimeni, nici nu ”trântește” la pământ pe cei care strigă
către Domnul, ci îi ridică gingaș – spiritual vorbind - și
îi înarmează cu credința și puterea necesare de a merge mai
departe, având ochii ațintiți spre ”țintă”
adică spre Domnul Isus și viața veșnică. Deci,
fiți foarte sigur că baptiștii ”cred” în puterea și
suveranitatea lui Dumnezeu de a performa și astăzi, ca și în
oricare altă vreme, minuni și de a vorbi oamenilor prin diferite
semne. Totul este să ai ochii spirituali deschiși ! Dacă pentru
dv. aceste experiențe sunt noi, pentru majoritatea baptiștilor
acestea fac parte din viața noastră obișnuită cu Domnul.
Oare dv., pe vremea când vă numeați ”baptist”
nu ați experimentat niciodată o minune a lui Dumnezeu ? Nu v-a
arătat Dumnezeu prin nici un semn voia Lui sau direcția pe care dorea
El să mergeți ? Nu v-ați aflat niciodată în situații
limită din care ați știut că doar Dumnezeu vă poate
scăpa (fie ele boli, dificultăți, etc.) ? Dacă nu ați
avut acest fel de experiențe, ci doar acum ați ”descoperit” acest aspect
practic al trăirii cu Dumnezeu, mă întreb de ce natură a fost
relația dv. cu El... Întrebarea mea este : De unde
și în ce condiții ați constatat că baptiștii nu cred
în minuni ?
2.
Am înțeles că Dora a fost
vindecată de boala ei într-un mod cu totul special, prin conversația
telefonică pe care a avut-o cu fr. Demeter din România. Ce considerați că a fost diferit în
intervenția fr. Demeter, comparativ
cu rugăciunile dv. care, cu siguranță că
v-ați rugat ani de zile pentru ea ca să poată fi bine. Am
înțeles că ”sesiunea” de vindecare a Dorei a
durat câteva ore, timp în care au avut loc anumite procese (nu este important
să le menționăm). După cum eu înțeleg din
Scriptură, rugăciunea este modul prin care ne apropiem de Domnul cu
problema ce o avem. Decizia de a ne rezolva problema într-un fel sau altul
aparține însă, în totalitate, lui Dumnezeu. De asemenea, El va decide
și vremea și modul când va interveni și ne-o va rezolva. Bănuiesc
că, în cazul Dorei s-au întâmplat și alte lucruri în afară de rugăciune,
despre care dv., cu siguranță aveți cunoștință. Întrebare
: Cunoscând felul în care a procedat fr. Demeter cu Dora,
considerați că a fost o procedură biblică ? Ce bază biblică are intervenția fr. Demeter,
cu toate implicațiile ei ? (mă
gândesc chiar la versetele din Matei 7) :
”15
Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi
îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi
răpitori.
16 Îi
veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din
spini, sau smochine din mărăcini?
17 Tot
aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18
Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face
roade bune.
19
Orice pom care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în
foc.
20
Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21
Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în
Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care
este în ceruri.
22
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am
proorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău?
şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
23
Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut;
depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi
fărădelegea."
3.
Conform afirmațiilor dv., toate bolile au
la bază un duh rău care le-a produs și vindecarea oricărui
bolnav va fi cu succes doar dacă se va scoate afară duhul rău
din acea persoană. (Dacă greșesc și gândiți altfel,
spuneți așa și atunci întrebarea care urmează poate fi
lăsată la o parte). Întrebare : Care este baza
biblică a acestei afirmații ? Întrebarea aceasta vine,
desigur, ca urmare a atâtor vindecări descrise pe paginile Scripturii a
căror explicație nu are nici o legătură cu prezența
vreunui duh străin (nu le mai menționez, pentru că și dv.
le cunoașteți foarte bine).
4.
Ați furnizat destul de multe
informații privind ”școala de vindecare”,
arătând faptul că există undeva prin Anglia chiar și o ”clinică
de vindecare”, unde cei în cauză petrec până la câteva
săptămâni pentru ”rezolvarea” situației lor. Am
înțeles și faptul că aceste ”școli” nu se
referă la cei care vindecă, ci la cei care solicită vindecarea.
(Deși, și cei care ”vindecă” trebuie să fie ”școliți”
undeva, nu ? Altfel, cum ar ști să aplice ”tratamentul” timp de
atâtea zile sau chiar săptămâni ?). Modelul de vindecare al Domnului
Isus sau al apostolilor investiți – la timpul acela
– cu această putere, ne arată că aceste vindecări se
făceau instant, pe moment. Și, din nou, aceeași întrebare : Care este baza biblică a unei astfel de
”instituții” ? Care este părerea
dv. despre acest tip de ”spitale de recuperare ?” Am
înțeles că și fr. Demeter are o asemenea ”clinică” la el
acasă. Credeți că este biblic ceea ce face el ?
5.
Am reținut ceva foarte straniu atât din
ceea ce ați spus dv. în predica de duminică seara, cât și din
una din predicile fr. Mircea Ghitea și anume, ideea de
a nu mai folosi, în rugăciunea de cerere pentru vindecarea bolnavilor
expresia ”Facă-Se voia Ta”, pentru că, oricum, planul lui Dumnezeu este să-i vindece pe toți
oamenii. Această precizare a fost urmată de
explicația faptului că Domnul Isus a purtat la cruce și boalele
noastre.
Am înțeles eu cumva greșit această
afirmație ?
Dacă nu am înțeles greșit, atunci mă întreb, unde
este, oare, suveranitatea lui Dumnezeu de a decide asupra vieților noastre
? A ajuns Dumnezeu ”executantul” comenzilor
noastre ? Pe de altă parte, când a mers fr. Chiș în față
pentru rugăciune duminică seara, la sfârșit ați spus : ”Noi
ne-am făcut datoria. De acum urmează – am înțeles eu – să
Și-o facă Domnul pe a Lui...” Mi s-a părut că
există o mare contradicție între ideea de a nu mai spune ”Facă-Se
voia Ta” și ”De acum urmează ca Domnul să
Își facă datoria...”. M-aș bucura să am o
clarificare precisă asupra acestei idei.
De
asemenea, tot în ideea de mai sus, nu am înțeles încă cine
anume, în înțelegerea dv., face lucrarea de vindecare. Dacă ”cel
care crede” este investit și însoțit (conform Marcu
16:17) – și în zilele noastre – de
puterea de a elibera de duhuri pe alții, într-adevăr, acesta nu mai
are nevoie să ceară intervenția lui Dumnezeu în acest proces,
pentru că deja este investit cu această putere, nu
? Deci, noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, care am
crezut, putem face astfel de lucrări ? Din expunerile dv.
am înțeles că ”toți cei care cred” ar trebui
să aibă și puterea de a vindeca bolnavi, prin practicarea
eliberării de duhuri rele, duhuri care stau la baza bolilor respectivilor
bolnavi. V-aș ruga să îmi explicați încă odată cine anume considerați că are aceste puteri de a
scoate duhurile și vindeca bolnavii ?
Vă întreb lucrul acesta pentru că, iată ce scrie în 1 Cor. 12: 6-10 : ”De
pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre
înţelepciune; altuia, să vorbească despre
cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia,
credinţa prin acelaşi Duh; altuia,
darul tămăduirilor, prin
acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia,
deosebirea duhurilor;...”
Am
reținut ideea că ați spus că ”slava este a Domnului”
(probabil pentru investiția ce ne-a oferit-o). Dar, în
înțelegerea și convingerea dv. cine, de fapt, considerați că face lucrarea de eliberare
și vindecare ? Mie poate să îmi fie cineva
mulțumitor pentru o sumă de bani pe care i-am dat-o să își
cumpere ceva, un lucru pe care și l-a dorit mult de tot, dar eu voi fi
furnizorul fără de care cumpărătura (lucrarea) nu ar fi
putut avea loc, nu ? Cum stau lucrurile,
în cazul eliberării de duhuri și a vindecării, după cum
înțelegeți dv. acest proces ?
6. Ați
putea să elaborați puțin despre felul în care înțelegeți
versetul din Luca 10:20 : ”Totuşi,
să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt
supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în
ceruri." ?
V-am rugat să faceți lucrul
acesta pentru că, din cele expuse de dv. la întâlnirea cu biserica și
apoi din predica de duminică, reiese că – în noua dv. teologie –
semnele și minunile ar fi, dacă nu singurele, oricum cele mai
importante caracteristici și aspecte din viața unui credincios. Nu am
auzit nimic despre pocăință, recunoașterea stării de
păcat, roadele Duhului Sfânt, ci numai despre această ”putere”
de scoatere a demonilor prin care se vor vindeca toți cei bolnavi. Dar
iată că versetul de mai sus prezintă o cu totul altă
prioritate și indică o altă preocupare pe care ar trebui să
o avem și anume ca : ”bucuraţi-vă
că numele voastre sunt scrise în ceruri." Oare poate aduce practicarea exorcismelor
siguranța cerului și a vieții veșnice ? Din
nou, dacă sunt greșită în felul în care v-am înțeles,
vă rog să mă corectați.
7.
Am înțeles că Dora popularizează
multora un DVD cu ”minuni” culese din lumea charismatică. Nu am văzut
acest DVD, dar am înțeles că este considerat ca prezentând fapte reale
întâmplate diferitelor persoane care au făcut mărturiile respective.
Pentru mine, ce am auzit, este de domeniul fantasticului. Menționez doar
ideea cu dinții sau plombele de aur (sau amândouă...). Care este părerea dv. personală asupra celor din
acel DVD ? (sunt convinsă că știți despre ce
vorbesc...).
8.
V-am întrebat și la întâlnirea cu biserica
– și nu mi-ați dat un răspuns – și vă întreb din nou :
de când aveți această nouă teologie-ideologie,
ați scos vreun duh necurat din cineva ? Poate acea
persoană (sau persoane) să facă o mărturie privitoare la
experiența avută ? Bine-nțeles că voi accepta și lipsa
de răspuns, dar poate, între timp s-a petrecut ”evenimentul” .
9.
Faptul că, în urmă cu aproape un an
ați făcut publică afilierea dv. la mișcarea
Străjerilor, mă obligă să vă pun câteva întrebări
privitoare la ceea ce credeți despre această
mișcare și despre liderii ei. În urma
informațiilor contradictorii, apărute pe internet, privitoare la
mișcarea Străjerilor, după afilierea dv. cu această
mișcare, am făcut și eu puțin research și am
descoperit practici de-a dreptul șocante.
-
Umbra lui Chris din Africa (de fapt, ca și
a lui Beni Hinn), ”vindecă” bolnavii !
-
Demeter caută un număr de ”virgine”
nu știu ce să facă cu ele ! (Sic !)
-
Pe neașteptate, lumea se trezește
peste noapte cu ”dantură de aur” ! (soțul meu, tomatolog de meserie,
spune că ”aurul” de fapt, nu este cel mai indicat metal pentru
lucrările dentare...) ;
-
Un pastor din România (de fapt, chiar din Deva),
cu care am vorbit recent mi-a spus că a avut curiozitatea să
meargă la una din conferințele Străjerilor, care a avut loc la
Deva. Vacarmul din sală l-a năucit și nu știa bine
dacă e la discotecă sau printr-un loc asemănător...
Discutând cu cineva a doua zi și mirându-se de ce a văzut acolo, i
s-a spus că a ”nimerit” într-un ”bad moment”... Oare acolo unde este
prezent Duhul lui Dumnezeu și Domnul Însuși, există ”bad
moments” ?
Care
este, la ora aceasta, poziția dv. față de Străjeri ? Am
înțeles, din afirmațiile dv., că nu agreeați cu absolut
toată ideologia lor dar atunci, nu înțeleg : mai
aveți încă o relație de apartenență la ei ?
Iar dacă nu mai aveți, sunteți gata
să faceți un anunț public privitor la faptul că v-ați
înșelat în ceea ce privește direcția și orientarea acestora
și că reveniți la ceea ce ați fost întotdeauna ?
Mi-am
permis să vă pun toate aceste întrebări doar pentru faptul
că ați dorit să predicați la biserica la care merg și
eu acuma. Prezența dv. la biserica de pe Glisan va avea un impact foarte
mare asupra lucrării de acolo și, probabil că va da o
direcție diferită acestei biserici, decât cea cu care s-a pornit la
drum, dacă se va întâmpla să rămâneți permanent acolo. Întrebările pe care am încercat să
le formulez cât mai clar și mai concis (deși știu că sunt
greoaie, pentru că problemele explorate sunt deosebit de complexe), sunt
întrebări care preocupă pe mulți frați și surori din
biserică, de aceea răspunsurile ce mi le veți da (sper !) vor
clarifica, probabil și pentru alții poziția dv. actuală.
Vă mulțumesc mult pentru timpul dv. și vă asigur
încă odată că nici măcar una din problemele pe care le-am
ridicat nu au fost puse sau gândite în mod tendențios, ci ele au la
bază dorința mea sinceră de a vă cunoaște felul de
gândire, în ideea că ar fi posibil să facem, pe viitor, parte din
același grup de închinare.
Cu
respect, a dv. soră în Domnul, Aurelia Gabor