1.Tinuta.
„Introducerea” oricărei relatii sociale o constituie nu timbrul plăcut al vocii, nici zâmbetul generos, ci felul în care arăti:
Pentru bărbati, fata bărbierită (sau o barbă îngrijită) este cartea de vizită. Dacă nu ai gânduri misionare, poti să te razi doar înaintea sabatului, sau de două ori pe săptămână, si să arăti în rest ca un „sălbatic”. Nu încerca să motivezi prin argumentul economic, căci faci multe lucruri mult mai costisitoare, fără alt motiv decât satisfactia egoistă, pe când aici e vorba de altruism, de interes pentru altii. Bărbiereste-te deci zilnic!
Cel putin la trei săptămâni, tundeti firele de păr din nări. Aspectul lor e mizerabil.
Indiferent de stilul tunsorii, părul trebuie să arate ordonat.
Unghiile trebuie tăiate săptămânal, înainte sau după îmbăiere. Negrul sub unghie este unul din cele mai scârboase lucruri ce pot exista. A purta unghia de la degetul mic mai lungă decât celelalte unghii, pe post de „scobitoare" sau „surubelnită" este un indiciu de „neam prost” (aprecierea apartine lumii culte).
Dintii trebuie să fie nu numai albi, curati, fără depuneri galbene sau resturi de alimente în spatiile interdentare, ci si întretinuti stomatologic. O carie în dintii din fată transmite mesajul că esti neîngrijit, îngălat, delăsător. E de dorit ca dintii să fie spălati cu periuta după oricare masă. Se freacă de sus în jos, nu numai lateral, pentru o curătire atentă. Ata dentară (Dental Floss) este un instrument foarte eficient pentru igiena bucală.
Mirosul de transpiratie sau mirosul neplăcut al gurii este dinamită curată pentru relatiile sociale. N-ai voie să mănânci ceapă sau usturoi când mergi printre oameni. Mirosul acestor condimente dăinuie 16 ore. Ar fi o cumplită nesimtire să „trăznesti” duhoarea printre cei pe care-i evanghelizezi. Iar mirosul de transpiratie nu se îndepărtează prin spray-uri sau parfum, ci cu apă si săpun si prin schimbarea la timp a hainelor. Amestecul mirosurilor urâte cu parfumul dă o combinatie de nesuportat.Pe timp de vară, trebuie îmbăiere cel putin de două ori pe săptămână. În schimb, spălatul la subtiori si pe picioare se face zilnic, chiar si doar în lighean!
În fiecare dimineată, nările se curătă de mucoasă cu ajutorul un cornet din hârtie igienică înfăsurată în jurul degetului arătător.
Urechile nu se spală niciodată cu apă si săpun (este neindicat), ci cu o bucată de hârtie igienică înfăsurată pe degetul arătător, după baie. Se curătă numai până unde ajunge degetul, apoi cutele pavilionului.
Spray-ul se foloseste doar pe pielea proaspăt spălată si foarte delicat.
Parfumul lui nu trebuie să se simtă aproape deloc. Mirosul de curat este cel mai plăcut.
Ciorapii se schimbă ori de câte ori prind mirosul transpiratiei. Niciodată nu stii când trebuie să te descalti si… păzea atunci de altii!
Ciorapii găuriti în călcâi sau în deget nu se poartă, ci se înlocuiesc.
Ciorapii găuriti nu indică sărăcie (lucru nevinovat), ci…neglijentă.
Nu folosi ciorapii supraelastici, chiar dacă sunt mai rezistenti. Nu sunt sănătosi, prin faptul că nu absorb transpiratia – conducând la alterarea sudorii (ce dă un miros greu) si la macerarea pielii fine dintre degete. Îi poti folosi în sezonul rece, deasupra unei perechi de ciorapi de bumbac.
Pantofii vor fi întotdeauna curătati de noroi sau de praf. Pantofii scâlciati dau un aer sleampăt, de…”trei parale”. Atât vor da si altii pe tine.
Batista trebuie să fie curată si călcată. Culoarea cenusiu-murdară obligă urgent schimbarea batistei.
Vestimentatia va fi asortată după (1) regula culorii, (armonia culorilor; evitarea culorilor „drepte”, adică a celor primare si cu nuantă intensă) si (2) regula modelului: la bărbati, nu se îngăduie model la haină, odată ce cravata sau cămasa are deja model. Numai unul din trei are voie să poarte un model – sau haina, sau cămasa, sau cravata. Celelalte se cer să fie lipsite de model.
Strănutul se face totdeauna cu batista la nas. Dacă vrei, vei vedea că întotdeauna ai destul timp să scoti batista, numai să stii unde se află…
Suflatul nasului se face usor întors înapoi. Niciodată, sub nici o formă, nu se examinează „noutatea” din batistă. Gestul ar produce greată spectatorilor. Suflarea nasului pe jos, cu elan, este un obicei… feudal.
Expectorările se efectuează în public numai în caz de urgentă medicală. Si atunci, fără nici un zgomot („horcăială viguroasă") si nu în batistă, ci într-un servetel. Scuipatul pe jos cu martori – Strict interzis!
Ochii nu se sterg sau curătă niciodată cu mâna, ci numai cu o batistă curată (fără urme narine..).
Pieptănatul public este o necuviintă, asemenea scobitului în ureche si face parte din operatiunile intime din baie. Singurul loc unde s-ar permite totusi, într-o manieră sumară, este garderoba localurilor publice.
Când sezi, genunchii vor sta strânsi la femei, iar la bărbati – mult apropiati. A tine genunchii „răschirati” se numeste nesimtire…
2.Contacte, saluturi
a. Punctualitatea este o formă de respect - de sine, dar mai ales de altii.
Când mergi într-o vizită, nu sosi niciodată înainte de timp cu nici un minut; mult mai bine e să ajungi cu 3 minute mai târziu. Doar aici se îngăduie „sfertul academic”. Când însă ai o întâlnire în oras cu o persoană, totdeauna să sosesti ce 10 minute mai devreme, dar niciodată cu 1 minut mai târziu; în nici o împrejurare nu se admit în acest caz „minutele academice”.
b. În vizită la necunoscuti (sau persoane mai putin apropiate) nu se permite să duci altceva decât flori. Ele să fie întotdeauna fără sot. Florile se dau fără hârtia în care sunt împachetate, cu exceptia învelitoarei de celofan. Ele pot fi date în hârtie, doar dacă cineva este la aeroport sau în tren, în curs de plecare.
c. Când intri, manifestă-ti intentia de a te descălta, din respect pentru curătenia gazdei. Dar nu te descălta până când nu sesizezi că gazda acceptă intentia ta. Pentru unele gazde, descăltarea oaspetilor înseamnă curată jignire.
d. Salutul verbal este întotdeauna însotit de înclinarea capului. Înclinarea trebuie să fie amplă, nu zgârcită. Când se salută, se priveste în ochi. Cine salută printr-un gest cu mâna trebuie să rostească si un cuvânt de salut.
e. Cel care intră într-un cerc salută primul. Salută o singură dată pe toată lumea si nu mai repeta salutul către persoanele care răspund cu întârziere la salut.
f. Este interzis ca un bărbat să întindă mâna unei tinere sau unei femei!
g. De asemenea, niciodată cineva mai tânăr NU întinde mâna celui mai în vârstă sau cuiva mai mare în rang.
h. Nici o femeie nu se ridică în picioare să dea mâna cu un bărbat. Si invers, nici un bărbat nu dă mâna sezând vreunei femei.
i. Strânsul mâinii se efectuează scurt si ferm. Nu e permis să retii mâna cuiva. Nu se întind doar degetele, si nici nu se dă o mână flască, moale.
Degetele se strâng în jurul palmei celuilalt, si nu rămân tepene.
Dacă aproapele tău mănâncă, nu se cade să-i întinzi mâna. Iar dacă altul ti-o întinde când mănânci, scuză-te si evită strânsul mâinii din respect pentru el (l-ai putea murdări), cât si din motive igienice.
j. Când ambii poartă mănusi, mâna se dă înmănusată. Trebuie însă să-ti scoti mănusa când celălalt e cu mâinile goale.
k. Prezentările se fac în ordinea importantei: pe cel mai însemnat îl prezinti primul.
l. Dacă un bărbat în vârstă cedează locul în tramvai sau în aglomeratie unei tinere, ea este obligată să primească.
3. Conversatia
a. În conversatie, ascultă întotdeauna cu atentie pe cel ce vorbeste, cu ochii tintă la el sau, în cazul unei femei, într-un punct fix înainte. Evită privirea distrată.
b. În conversatiile de grup, vorbeste totdeauna mai putin decât celălalt. Stii vorba: „Dacă tăceai,…” A vorbi mai putin nu este un semn de prostie sau incultură, ci, dimpotrivă, de tăria personalitătii.
c. Când esti într-un contact de stabilire a unei noi relatii, deschide tu discutia. Fii însă atent să „prinzi” momentul de a-i pasa cuvântul celuilalt: iată lucrul cel mai important!
d. Nu întrerupe niciodată; nu încăleca vorbirea celuilalt chiar când e lungă. Asteaptă un moment de pauză cât de mică si preia discutia prin a aprecia ceva din ce a zis, ca apoi s-o canalizezi pe pista folositoare.
e. Nu-ti exprima gratuit opinia personală (cu exceptia conversatiilor de stabilire a unei relatii noi), decât dacă esti întrebat si dacă consideri că ea va fi acceptată.
f. Nu da detalii nesigure, ca să nu apari drept panglicar, chiar fără intentie.
g. Nu pune niciodată întrebări cu privire la aspecte negative ce apartin celui cu care vorbesti sau vreunui apartinător al său („De ce boală suferă sotul dv?”; sau „Cum de n-ati luat examenul?!")
h. Nu arăta niciodată cu degetul, (nici măcar cu cel mic); si nici nu gesticula cu degetul arătător întins ca si când ai ameninta cu degetul.
i. Ocoleste, pentru numele lui Dumnezeu, orice formă de bârfă. N-o rosti si nici n-o asculta! Bârfa, vorbirea calomnioasă si vorbirea de rău se traduce în limba Evangheliei prin cuvântul „diabolos".
4. La masă
a. La tine acasă sau când esti invitat la masă, nu pune mâna pe lingură si nu te apuca să mănânci înaintea gazdei care serveste.
b. Ia numai din ce esti invitat să servesti, sau din ce serveste toată lumea.
c. Nu insista cu privirea la vreun fel de mâncare ce nu ti se oferă.
d. Nu căuta si nu lua bucata cea mai mare. Toti au văzut-o; si vor întelege că esti cel mai mare egoist. Ia doar bucata din dreptul tău, indiferent ce îti cade „la sorti”.
e. Nu te zgâi în farfuria nimănui. Dacă cineva a vărsat ceva din greseală pe fata de masă, nu băga în seamă, ci fă-te că nici n-ai văzut – asa cere buna cuviintă.
f. În vizită, să nu ceri nimic de mâncare, chiar dacă gazdele au uitat să te întrebe dacă esti flămând. Roagă-te doar în gând, ca Neemia. Îti spun: Formula „merge"!
g. Cutitul personal îl vei mânui numai cu mâna dreaptă, iar furculita doar cu stânga. Atentie: în nici o împrejurare, cutitul nu se transformă în „furculită”, ducându-l la gură. Asta se face doar la coasă…
h. Stai cât mai aproape de masă, ca să nu cadă firimituri pe jos. Asează-te pe tot scaunul, nu doar pe marginea lui, ca la întrecere.
i. Coatele nu se sprijină pe masă, ci stau cât mai strânse lângă corp. De marginea mesei se sprijină doar partea superioară a antebratelor, aproape de farfurie.
j. În veci nu folosi tacâmul personal pe care l-ai lins, ca să te servesti din platou sau din borcanul comun. Foloseste doar lingura sau furculita pusă special pentru servitul comun.
k. E groaznic să lingi tacâmurile puse pentru servit în folosul comun. Blestemată fie clipa aceea…
l. Aceeasi osândă – să lingi cutitul cu care ai uns felia de pâine si cu care servesti din nou. Dacă ti-e scârbă să mănânci din hrana atinsă de saliva altuia, cum ai putea să faci asta la rândul tău?
m. Nu este îngăduit să te întinzi peste masă ca să te servesti. Cere celui care este lângă platou sau lângă cosul cu pâine si el îti va întinde tot platoul si nu doar o felie. Ia cel mult două felii de pâine. Nu fă „provizii".
n. Mănâncă fără să se audă plescăitul voluptos al buzelor si al limbii. Mâncatul zgomotos te descalifică fără drept de apel. (Stii cine plescăie când mănâncă? Are codita răsucită…)
o. Pâinea se serveste numai cu mâna, niciodată cu furculita personală; căci se poate întâmpla să străpungă felia ta si să atingă felia următoare. Si ce rusine ar fi…
p. Nu-ti sterge gura cu pâinea. Că, deh, pe gură se mai află si praf si altele, si ar fi neigenic. Dacă n-ai servetel, roagă gazda să-ti dea unul.
q. Degetele nu se bagă în nici o farfurie. Astfel se evită un obicei străvechi si murdar: linsul lor.
r. Se mănâncă tot din farfurie, fără să se lase nimic. Dar nu se cade să stergi „lună” farfuria, cu pâine, ca un hămesit…
s. Nu se toarnă niciodată într-un pahar care nu este gol complet.
t. Sâmburii nu se scuipă în farfurie (prin „cădere liberă”) si nu se scuipă nici în pumn (metoda „în pumn” se practică doar în aer liber). Sâmburii se împing cu limba în lingurita adusă lângă buze si se pun apoi în farfurioară, unul câte unul.
u. E interzis a se clăti gura cu ultima sau penultima înghititură de compot, ceai, lapte (sau… apă, pentru cine mai clacă reforma sanitară din nestiintă).
v. Dacă este nevoie să folosesti toaleta sau baia, priveste cu atentie cum stau lucrurile în momentul intrării tale acolo, ca să le poti pune exact asa cum le-ai găsit. Dacă folosesti WC-ul si esti bărbat, ridică colacul (capacul) pentru treburile mărunte. Dacă vasul a rămas cumva pătat cu pete sau dâre, foloseste-te de o bucată de hârtie igienică să cureti petele, ca să nu fie gazda nevoită să-ti curete murdăria. Deschide si geamul pentru aerisire, sau ventilatorul, dacă există. După spălatul mâinilor, clăteste chiuveta cu apă, ca să nu rămână pătată cu clăbuci sau…jeg.
Fii simtit! Nici să nu se observe că ai trecut pe acolo.
5. La telefon
a. Este necuviincios să telefonezi duminică înainte de ora 10 dimineata, între orele 13-17 si după ora 21 (cu exceptia rudelor sau prietenilor intimi, al căror program îl cunosti). În zilele săptămânii, ora 9 dimineata este acceptabilă.
b. Când începi convorbirea uită-te la ceas: o convorbire conventională nu trebuie să dureze mai mult de 5 minute!
c. Urmează obligatoriu treptele următoare:
(1) „Alo! Familia (sau firma) cutare?” Abia după ce primesti confirmarea, continui:
(2) „Bună ziua! (Sau: Săru’mâna pentru doamne!) La telefon e _______________ (numele tău)". Nu zice (în locul numelui tău): „E un prieten...” sau o altă formă evazivă. Apoi continui imediat: „As dori să vorbesc cu _______________ (numele celui solicitat)". Dacă îti răspunde persoana căutată, continuă obligatoriu cu:
(3) „V-as putea reţine câteva minute?" Dacă, zice: „Da, poftiti!", atunci abia poti să intri în subiect. Fii precis si nu te întinde. Nu uita că „timpul costă” si că unele persoane sunt atât de delicate încât nu vor îndrăzni să te întrerupă. Dacă însă îti dă de înteles, printr-o pauză... sau în mod direct că nu este disponibil, întreabă-l:
(4) „Când as putea să revin?". După ce se consumă convorbirea, nu uita:
(5) Să-i multumesti si să-ti iei rămas bun.
d. Când te sună vreun „sâcâitor”, nu esti obligat să-l asculti oricât vrea el să te tină de vorbă. Scuză-te politicos, dar ferm, si spune-i că ai o altă problemă urgentă si că trebuie să închei convorbirea... după care esti liber să pui receptorul în furcă, chiar dacă acela nu vrea să termine. Asemenea încheieri bruste îti poti permite însă în situatii extrem de rare.
MEDITEAZĂ:
„Sociabilitatea crestină este cu totul neglijată sau prea putin cultivată de poporul lui Dumnezeu. Această ramură de educatie nu trebuie să fie neluată în seamă sau pierdută din vedere în scolile noastre. (…) Îndeosebi aceia care au gustat iubirea lui Hristos trebuie să-si crească puterile în ceea ce priveste legăturile sociale, pentru că în chipul acesta pot câstiga suflete pentru Mântuitorul. (…) Hristos n-a refuzat să se amestece cu altii în legături de prietenie. Când a fost invitat la un ospăt de un fariseu sau de un vames, a primit invitatia… Astfel, Hristos a învătat pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt între necredinciosi sau credinciosi” (Mărturii vol.6, pag.172-173).
„În prietenia voastră cu altii puneti-vă în locul lor. Faceti-vă una cu ei, si apoi purtati-vă fată de ei ca si cum ati dori să vă facă ei vouă, dacă ar fi să schimbati locul cu ei. Aceasta este adevărata regulă de sinceritate”
(Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag.192-193).
„Hristos era curtenitor până si fată de prigonitorii Lui; si adevăratii Săi urmasi vor da pe fată acelasi spirit… Evanghelia nu încurajează politetea formală asa cum se obisnuieste în lume, ci curtenia care izvorăste din adevărata bunătate a inimii. (…) Nu rostiti nici un cuvânt, nu faceti nici o faptă care ar aduce dezonoare asupra frumosului nume pe care-l purtati. (…) Lucrati totdeauna din principiu si niciodată din impuls. Îmblânziti pornirile firii voastre focoase prin blândete si bunătate. Nu vă dedati la lucruri usuratice si la nimicuri... Toti trebuie tratati cu finete si delicatete ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Crestinismul va face din voi un gentleman (engl.)." (Divina vindecare, pag.358-363).